duminică, 11 aprilie 2010

Povestea lui Yin si Yang

Niciodata nu am inteles de ce n-am fost trasnit cand au fost trasniti bunicii mei langa mine, am fost mereu spectatorul sfarsiturilor… Vazusem pan la 19 ani mai mult decat mi-ar duce constiinta dar sufletul meu era plin de iubire…
Privesc amintirile mele acuma si-mi dau seama ce gol sunt, fara nici un scop in viata, fara nici o atractie fata de viata, singura mea dorinta era sa traiesc pentru ea… Ii respiram aerul, parfumul, ii miroseam hainele, tot ce primeam de la ea… Avea un miros divin. Am crezut pentru o clipa ca viata mea are un scop iar scopul mereu era sa fac bine persoanei de alaturi…
Imi dau seama ca am trecut peste aceasta dorinta… A pus stapinire totala peste mine iubirea, mi-a inundat fiecare vena si artera ca un parfum scump aruncat cu tona in canalele dintr-un oras imputit, totu dintr-o data era cu un sens, viata, totu…
Am sperat ca niciodata sa nu-i dau drumul, mereu sa fiu in preajma ei… Ea era singura persoana care mi se parea interesanta, desteapta, naiva, scumpa… Ea avea inima mea intr-un cufar… Niciodata n-am inteles ce s-a intamplat…
Am iubit pentru ca am crezut ca s-a meritat, am crezut ca mereu v-om trece cu bine peste toate… Am crezut ca totu va fii bine pentru ca ne iubim si asta conteaza, iubirea adevarata… Nimeni nu a fost de accord cu iubirea asta, familia mea ma mai incuraja… Intr-un final ea era descurajata din toate partile… Nici un prieten nu i-a spus vre-odata ca esti norocoasa sa ai un baiat care sa te iubeasca ca Yin…
Ea a fost tot ce mi-am dorit, mereu am incercat sa invelesc aceasta dorinta intr-un cearceaf argintiu misterios… Uneori aveam senzatia ca ea e superficiala alte ori ca nu are dispozitia de mine, nu am inteles asta niciodata, nu i-am inteles pe curvari, nu i-am inteles pentru ca nu vedeam motive sa iti inseli prietena, persoana care iti spune ca te iubeste…
Am fost la un moment dat Yin si Yang, eram precum + si - … Aveam amandoi senzatia ca suntem unu pentru celalat… Totu a mers bine… Ne certam din abureli dar ne impacam si mai repede decat ne lua sa ne certam…
Se schimbase mult pe parcursu aventurii noastre… Eu eram Yin… Iar Yang incepea sa ia trasaturile Yin-lui… Incepea sa cada in pacatul lui, sa devina sumbru si inchis precum Yin-u…
Niciodata nu am inteles de ce si cum am reusit sa-i murdaresc sufletul ei… I-am facut mult rau, incat regret intalnirea noastra… Nu a invatat nimica de la Yin… Toate secretele vietii pe care Yin le vedea Yang nu le intelegea, a inteles doar noaptea, durerea si tristetea, dar nu frumusetile adevarate...
Ca un vant ce imi sufla in fata, simteam cum fiecare lichid din mine traieste… Simteam cum fiecare sarut al ei ma incalzea, ma faceam sa ma simt mai puternic… Imi ofera o protectie, simteam cum totu se misca conform planului nostru… Aveam impresia ca sunt in al 9-lea cer... Imi pierdusem controlul... Devenisem o arma, eram condus de sentimente si nu de ganduri... Fiecare moment petrecut cu ea era precum as inghiti un strop de ambrozie... Eram drogat de ambrozie... Doream sa stau o vesnicie cu ea, eram pregatit sa infrunt calaretii apocalipsei pentru ea, eram pregatit sa-mi vand sufletul diavolului numa sa-i fie ei bine...
Fiecare firbra din mine, fiecare celula, ii plange plecarea ei de langa mine... Ce penibil sunt...
Totu se schimbase. Pentru ea devenea monotoana viata cu mine, nu aveam ce sa ii ofer nou, nu am avut posibilitati materiale (iar uneori nici cele fizice, precum o plimbare in parc in padure cand dorea ea, eram extenuat complet)... mereu cand ieseam in oras, ea imi cumpara mereu, avea grija de mine si nu era materialista! Niciodata nu mi-a reprosat un lucru... Eu eram ca o bomba nucleara cand nu vroia sa vina la mine, ne certam si ne desparteam mereu pe tema asta, mereu isi alegea prietenii inaintea mea... Eram pe locul doi, eram o roata de rezerva... Eram disperat stiam ca am sa o pierd, ea e elementul aerului...
Stiind cu ce zeitate vorbesc, niciodata n-am incercat sa o schimb, ci sa-i arat campiile vaste in care poate sa bata, in care poate face apa sa vibreze, in care nici un sunet nu se auzea...
Ea a fost alaturi de mine in unele clipe foarte grele din viata mea si m-a sprijinit mereu, imi crestea inima cand o vedeam... Aveam impresia ca asa va fii tot timpu ca suntem unu pentru altul...
Cand esti condus de sentimente esti in voia destinului pentru ca nu te gandesti cum sa schimbi destinul... Tot ce doresti sunt clipele pretioase de dovezi ale iubirii... Niciodata n-am sa mai cer un gram de iubire pentru ca tot ce voi primi vor fii doar minciuni pe o tava de aur...
Intr-un final ea-mi spune ca nu mai suporta sa se certe cu mine ca eu nu vreau sa o accept cum e si ea spunea ca nu ne potrivim... (Eu ii spuneam mereu asa, dar ii spuneam in sensu ca suntem opusi ceea ce ne face sa ne atragem, ne schimbam pentru binele amandurora... Asta-i iubirea nu?) Credeam ca telul nostru e comun iar locul unde dorim sa ajungem e acelasi...
Cand am auzit cuvintele acestea rostite de ea... Ma luase pe sira spinarii frisoane si furnicaturi, m-am pus pe spate in pat, ea ma strangea in brate si plangea, Atunci am avut impresia pentru prima oara ca am corpul prea greu... Ca e ca o haina facuta din fier... simteam lantul care incatuseaza sufletul, trupul, pentru prima data, simteam cum sufletul vrea sa plece... Amutisem...
Intr-un final ne reimpacasem, ma consolase mama si-mi spunea ca numa timpu are voie sa raspunda problemelor astora... Intelesesem foarte bine, astea erau gandurile mele de mai mult dar le uitasem... Am pus mana pe telefon am sunat de urgenta si i-am spus ca ea e fata care nu vreau sa plece din viata mea...
Viata a continuat, iar noi doi eram inca impreuna... Vantul trecuse pentru noi doi... Iar noi ajunsesem intr-un final dupa un sir mare de profetii... Ajunsesem in acelasi loc... De data asta a fost un razboi intre doua armate, ea era Yang, iar eu Yin... Ea avea ostasi, calareti si arcasi, eu aveam doar vointa sa continuam impreuna...
Intr-un final dupa o lupta crancena... Am ajuns la sufletul ei... Dar ea mi-a spus : “Uitama, resemneazate cu gandul ca nu mai suntem impreuna, nu fa nici o prostie viata e prea frumoasa si nu ai dreptul sa faci ceva ca sa o alungi...”. Pentru ea, ramasese doar mila in ochi ei... Einstein a spus: “O viata traita pentru altcineva e o viata ce merita traita”. Ce e Yin fara Yang? Ce e "+" fara "-"? "*" fara ":" ? Nimica... Doar iluzii... Prefer sa fii murit de 100 de ori si sa fiu torturat de Diavol insusi decat sa-mi spuna ea asa ceva...
Toate visele care am crezut ca le avem impreuna tot ce am incercat sa cladim... Au prabusit altii... Eu sunt disperat in cazuri asemanatoare, luciditatea mea dispare... I-am zis lucruri urate pe care n-am crezut ca o sa le spun vreodata unei persoane asa de scumpa ca ea... Dar mi-am cerut scuze pentru fiecare cuvant si incercam sa ii explic ca sunt vorbe spuse in disperare... Ea nu mai vrea... Eu tot ce am ramas acum e Yin... Yang al meu se consoleaza in bratele altuia...
Ma simt mintit, n-am crezut ca o persoana care iubeste poate spune stop vreodata din cauza flecariilor... N-am inteles niciodata vorba “nu a mai vrut ca a inteles ca nu iesea nimica din relatia voastra”... Ma intreb ? Ce trebuia sa iasa vreodata? Iubirea nu e destul pentru un om?
Ma simt batjocurit, ma simt singur, am impresia ca imi putrezeste carnea pe mine iar sufletul daca nu scapa cat de curand va putrezi odata cu carnea mea...
Intr-un final sunt retras si scriu dintr-un colt povestea iubirii mele, fata care a fost ceva in sufletul meu, singura persoana care mi-a atins sufletul, singura care mi-a aratat ca merita sa traim pentru ceva... Dar tot ea mi-a aratat la final ca nu se merita sa traim daca nu ai pentru ce... Singurul lucru care nu m-a lasat sa-mi iau viata a fost familia, sunt oameni care mai au nevoie de mine, cu toate ca eu nu voi mai fii niciodata acelasi... Sunt doar un invins... Sunt doar un las... Sunt doar un nimeni... Sunt doar un om cu o gandire, dar nu voi mai fii niciodata cu un suflet...
Yin a fost intrebat odata de Yang: " Daca as paraliza, ce ai face Yin?" , Yin suspina in sufletul lui sa auda asa ceva si ii raspunde... : " As spera sa nu mor inaintea ta, ca sa pot sa am grija de tine asa cum ti se cuvine". Yang nu l-a crezut... Dar Yin mereu si-a dorit sa o imbratiseze de ziua pana seara... A sperat sa o sarute o viata intreaga...
Realizez intr-un final ca tot ce s-a intamplat e vina mea... Am fost prea obscur, prea obtuz sa inteleg uneori o fiinta gingasa ca ea... Am fost badaran si copilaros cand ar fii trebuit sa fiu numa pentru ea... Mereu ar fii trebuit sa raspund "Da" si niciodata "Nu", niciodata nu a fost "Depinde", mereu a fost "depinde" pentru ca Yin sa se creada stapan pe situatie... Niciodata nu poti controla iubirea... Am facut lucruri pe care numa un ticalos le-ar face... Intr-un final Yang a fost victima adevarata... Yin nu a vazut asta...
Am urcat dincolo de al 9-lea cer pe parcursul relatiei, dar cine m-a luat de mana si mi-a dat drumu nu stia ca eu nu aveam aripi... Asa am cazut eu 9 ceruri si sunt lovit de pamant... Sunt imprastiat si mancat de viermi... Nu a existat vreo fericire mai mare pentru mine ca ea... Dar acum...
Daca o clipa as putea sa traiesc o vesnicie, ar fii clipa in care Yang m-a sarutat pe mine, Yin-u ei... Timpul nu il pot da inapoi, sentimentele nu se pot recastiga... Yin isi merita soarta pentru tot raul ce l-a creat... toata distrugerea mai vasta ca noaptea si ziua pe care Yang nu a putut ierta... Totu s-a-ntors inapoi in secundele astea... Intr-un final daca un Dumnezeu ar exista... Pentru binele omeniri l-ar incuia pe Yin in cele mai joase temnite ale Iadului... Dar Dumnezeu probabil ca il pedepseste mai tare oferindui darul de a trai si ziua de maine...
Sa traiesc o viata cu constiinta neimpacata e mai dureros ca o vesnica tortura in temnitele de foc si ghiata ale Iadului... Intr-un final imi cer scuze pentru ce am facut si sunt constient ca imi merit tortura mea pe pamant si in eter... Daca e un Dumnezeu, doresc doar sa ii ofere lui Yang toata fericirea pe care o merita si un alt Yin adevarat sa ii apara in fata ei... Nu o merit si asta ma doare mai tare... Dumnezeu sa o ajute, eu nu o mai pot privi in ochi dupa tot raul ce i l-am facut... Si acum tot ce pot face e sa o las in pace sa-si continue viata, timpul nu este niciodata in favoarea noastra si-mi pare rau ca a trecut totu intr-o secunda...
Goo Goo Dolls - Iris

Asculta mai multe audio rock


8 comentarii:

  1. Iubirea nu e destul pentru un om? Bună întrebare. Este reperul fundamental al textului, din punctul meu de vedere... La bună recitire, mersi pentru observaţiile lăsate pe blogul meu...

    RăspundețiȘtergere
  2. da, interesanta poveste... dar nu trebuie sa te consideri un nimic, ai gresit! OK, treci peste, esti om, toti facem greseli,las-o, daca te iubea cu adevarat, nu te-ar fi lasat... dovada ca a doua zi era deja cu altu... crezi ca ea e combinatia pergecta intre + si -, inter infinit si tacere, intre profan si divin, nu... e o fata care n-a stiut sa te iubeasca... stai linistit ca nu e un amestec omogen intre zeitele Afrodita si Atena... e doar o alta muritoare ratacita in aceasta inchisoare numita Pamant... Si chiar daca ar fi o stea stralucitoare printre altele care se sting, nu ar fi destul de stralucitoare pentru tine daca ar lumina si pentru altii...
    Si ca raspuns la intrebarea aia.. dupa mintea mea, iubirea ar fi destul pentru un om doar daca ar exista fara impuritati, doar iubirea pura cred ca ar putea inclina balanta catre yang...

    RăspundețiȘtergere
  3. Salut colegu,
    sincer ma gandeam cand o sa dau si eu odata de ceva scris de tine si iata ca am reusit intr-un final. Ce am citit m-a coplesit total si am simtit un fior pe sirea spinarii.
    Imi e greu sa dau sfaturi unei persoane mult mai citite decat mine si cu siguranta nu voi cauta raspunsul la problema ta in carti.
    Dar ce pot spune despre ce am citit este ca nu trebuie sa te invinovatesti pentru ca relatia voastra s-a incheiat. Intr-o relatie cum spuneai si tu exista un intreg. 1+1=1 ... e ciudat dar cam asa se intampla, iar in acest caz cand greseste unul, implicit si al doilea greseste doar face parte din acelasi intreg, nu? Nu-ti lua toata vina asupra ta, nu esti un om de nimic, mai ales daca iti pui calitatile in valoare ai putea eclipsa multa, multa lume care in viziunea altora tie iti este superioara. Nu lasa ca o persoana ce ai iubito si te-a iubit sa te schimbe pentru ca tu ai muncit pentru ceea ce esti si ai muncit pentru a transpune in arta, alta arta, iubirea. Este drept ca uneori sentimentele sunt superioare ratiunii si ca de cele mai multe ori preferam sa ne ascultam inima si sufletul in pofida creierului si gresim, dar asa invatam. Iar faptul ca gresit ne arata ca suntem oameni si nu zei sau alte entitati perfecte. Multe vorbe spune la disperare si nervi le regretam insa am ajuns la concluzia din propria mea experienta ca daca te-ar fi iubit indeajuns nu s-ar fi ajuns la acest capitol iar ceea ce ai zis sau facut este pedeapsa ei pentru acest lucru. O persoana pe care am iubit-o mi-a zis Nu plange ca s-a terminat, zambeste ca s-a intamplat. Sunt vorbe cu talc ce au dreptate, iar cat despre prieteni... hmmm o persoana draga mi-a zis prieteni iti sunt familia si buzunarul. Anturajul de obicei strica usor caracterul unui om, mai ales al unui om slab de inger care nu poate refuza cu fermitate si lasa o fereastra pentru o noua tentatie.
    In final nu stiu ce sa-ti zic dar, Fi tare! oricat de greu este vei vedea ca vei trece peste cum zicea proful de mate viata este nedreapta. Zambeste, maine poate fi mai rau.
    cu drag,
    Cozmo

    RăspundețiȘtergere
  4. Am citit pana la final textul postat, cel despre diferentele care compun intregul. Sunt curioasa ce zodie e persoana despre care ai scris, cea care ti-a frant inima. In fine, mi-a placut ceea ce am citit. Cunosc atat de bine sentimentul de neputinta, cand stii ca tu insuti ai provocat astfel de reactii din partea partenerului... La ce ne-o fi stat mintea oare in momentele alea? Ca avem mai multe vieti? Sau poate am fost prea siguri pe noi. Sau pe celalalt. Iar acum, dupa ce ne-am facut mea culpa, stiind ca nu o sa ne mai comportam egoist, dupa ce am invatat o lectie despre toleranta, simtim ca nu mai are nici o importanta. Iar asta tot egoism este. Ca nu ne schimbam pentru ceilalti.
    Iti vorbesc din postura fostei tale iubite. Am fost impreuna cu cineva care m-a intors pe dos timp de 2 ani. Un caracter imprevizibil, ciudat care m-a inrait. Iar acum, cand am hotarat sa imi tin mintea ocupata cu altceva, cand am cuantificat chinurile sufletesti din ultimii doi ani, a aparut din nou in viata mea. Mi-am regasit franturi din poveste in cele scrise de tine. Caractere total diferite, incompatibilitate astrologica vadita ( Doamne cat m-am incapatanat sa demonstrez contrariul), profesii diferite, medii sociale diferite, aspect fizic, s.a. In toate astea eu am fost aia mai sus. Si uite ca nu au contat pentru mine, nu m-am gandit la diferentele astea ca la ceva care m-ar putea trage in jos, am acceptat omul de langa mine asa cum a fost. Inca ma chinui sa inteleg unde am gresit pentru ca, in mod sigur, eu am provocat loviturile pe care le-am primit. Pentru ca m-am aratat asa cum sunt. Si stii cine m-a adus in halul asta? Un scorpion ca tine. De aia m-am oprit la post-ul tau. Si as da orice sa stiu ca el, acum cand am hotarat sa ma retrag, gandeste ca tine. My broken heart requires it!

    RăspundețiȘtergere
  5. superba relatare si trista...ce n-as da sa fiu iubita de un suflet ca al tau, dar cred k sunt singura care mai crede in dragoste totala,pe vecie,neconditionata si de neoprit...afurisita asta de viata ne pune capcane, iar dragostea desi e cel mai frumos sentiment e fragila..oricum nu plange ca s-a terminat bucura-te ca s-a intamplat..sunt oameni care nu cunosc sentimentul dragostei,mai ales cea adolescentina e cea mai pura si adevarata.totusi cred ca nu exista vinovat pt sfarsitul relatiei,unele lucruri trebuie sa le iei asa cum sunt..se spune ca toate se intampla cu un scop..eu cred asta:) si bv tie ca ai scris,ca ti-ai deschis sufletul si ai acceptat cele intamplate cu decenta si maturitate.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am o parerea asa: Tot ce ai scris in acest post e sententios. Dar nimic pe pamint nu e static precum o sentinta si nimic nu e ireversibil. Timpul trebuie privit in spatiu (ca tot il pomenisi pe Einstein), nu in plan: timpul e ca o spirala.

    Prin urmare, deznadejdea e pentru persoanele care vad lucrurile in plan...
    Viata e insa complexa, e in 3D (depasit, or fi si mai multe!!!)

    Iar speranta e pentru oamenii care vad totul "in spatiu"

    RăspundețiȘtergere

Ce părere ai? Spune acuma, sau menţine pacea pentru totdeauna...