miercuri, 9 martie 2011

Povaţa Căcatului

O pasăre zbura spre sud înainte de sosirea iernii. Fiind foarte frig, ea ingheţă şi cade pe un câmp. Trecând o vacă pe acolo, işi făcu nevoile pe pasăre. Cum stătea pasărea în excrementele de vacă simţi că este destul cald, şi reuşi să se dezgheţe. De bucurie a început să cânte. Trecând o pisică prin preajmă auzi cântecul păsării şi veni la excrementele de vacă, dezgropă pasărea şi o mâncă.
MORALA:
1. Nu oricine care te bagă in rahat iţi este duşman.
2. Nu oricine care te scoate din rahat iţi este prieten.
3. Când eşti in rahat, măcar taci din gură.

L-am cules de printr-un mass, are mai mult caracter de glumă... Dar mi-a placut foarte mult morala :)

luni, 21 februarie 2011

Omul: Negustorul Vietii

O viaţă de hoţ aş duce, dacă prins aş fi, de aş putea fura şi-o clipă din trecut, pentru o dragoste, ce m-a iubit demult.
Trăiesc schimbând sentimente, plin de viaţă, plin de regrete, doresc să-mi schimb experienţele, cu cine-ar vrea şi cine-ar crede.
Iubesc pe gratis, iubesc cinstit, dar nu mai am de loc profit, îmi schimb merindele să am din ce trăi, dar merg prin sate străvezii, merg prin sate ce mă-njură, merg prin sate ce mă fură… Încerc să vând ce dau pe gratis, ca-aşa aş fi şi eu năpraznic… Aşa aş fi si eu “obraznic”.
Merg acum prin ceaţa groasă, vad o lumină foarte ştearsă, grăbesc mersul, grăbesc timpul, dar trecând prin clipa asta, pierd merinde, pierd iar timpul…
Mă uit în sus, se pierde luna, se pierde clipa, se pierd toate-ntr-una… Mă pierd într-o pădure-naltă, mă pierd în mintea-ntunecată…
Lumina ce-o urmăream odată, dispare-n-dins… cred… dispare odată pentru totdeauna….
Continui drumul prin pădure, merg singur, făr’ aştri, făr’ lumină, făr’-un Dumnezeu de al meu…
Îmbătrânesc continu, disper, mă las încătuşat de singurătate… Dar…
În bezna nopţii sufleteşti, doresc să prind iar lumina, doresc să-mi umple iar inima, să găsesc un sat al meu, un sat de negustori cinstiţi, un sat cu-ntârg modesc, c-un cumpărător…
În timp ce gust din amintire, duc dorul celor drage, celor ce mă iubeau, pentru că eu le vindeam cinstit şi ieftin. Duc dor de viaţă, duc dor… Dar mi-amintesc că-i doar un vis!
Plimbând… tot timpul prin pădure, trece… aud un glas, ce-mi ţipă-n “tobe”, mă speriu şi mă-scund de sunet…
Fug… disper… speriat pe bune… Plâng de mila ce nimeni nu mi-o spune, plâng de bezna “ce-nconjoară” corpul meu de crai, odată…
Timpul trece, glasul fuge tot spre mine, mă opresc şi muşc din dinţi, ţip de teamă cu curaj, “Ce vrei, nu-s pungaş, tâlhar sau hoţ… Sunt doar un om ce s-a pierdut in vreme, s-a pierdut şi s-a temut…”
Glasul tace… cred… gândeşte… Dar din spate-mi şopteşte: “Timpul trece, totu trece, tu eşti doar un domn ce merge, dar trece, tu eşti mort, iar Eu, iau ce trece… Hai să mergem!… Amintirea-i tot ce nu va trece! Iubirea-i doar un sentiment rece.”